Nu vreau
Nu pot
Nici mâine, vă previn
n-am să mai vreau
Să cred într-un rai
Născocit şi fără de Dumnezeu!...
Am mâncat destul la masa voastră otrăvită
Şi-acum îmi vine să vomit, ca romanii,
în tristă orgie...
Dar azi vă refuz!
Categoric refuz să mai gustînc-odată
Din aerul vostru păgân
Mai bine înghit pământ
Mai bine mă fac iarbă
Mai bine să mă calce copita Zimbrului
Care va veni să mă caute, sper...
Mi L-aţi luat
Pe Cel nevăzut de voi
Şi-mi puneţi pe talgerul minţii
Pe-ai voştri
„dumne-zei" adormiţi
Pe cale de-a se risipi
în piramida clădită de mâinile voastre-ngheţate
Putrezită de veacuri
În pustiul vostru sec
Din nisipurile roşii ale iernii uscate!
Pe mine să mă lăsaţi în pace
în vântul meu de acasă curat
Să mă clatin
legănată de vânt
S-aştept în tăcere Zimbrul ce va veni să
mă-nghită
Să mă dezbrace de tot ce s-a prins de
aripa mea străvezie
Şi-am să mă simt atunci în alergarea lui
Liberă
Animalul în zbor
Se-adapă din ploi-lumină
Aer senin şi cântec-de-vânt
...Şi nici o lacrimă
Vă interzic