Te rog sa ma crezi
Am visat ca citisem
Toate poeziile pamântului
Si sufletul meu strabun
Se umplu de clipele
Aurite
Ale Poetilor ce-au reusit sa auda
Soapta abia deslusita
A durerii stelelor
Care cad
Si strigatul nasterii
Pruncilor – stele
Abia aparute
Mici si plapânde…
Am visat ca citisem
Toate poeziile pamântului
Si am prins un pescarus
Din sufletul meu înseninat
Cu aripa lui
Am vrut sa scriu
Pe întinderea marii linistite
Un epilog
La toate poeziile lumii
Dar a venit un val
Si cerul s-a întunecat
M-am înecat în lacrimi...
Poate ele au fost
Acel val
Sau poate-s lacrimile tale
Poetule anonim?
Ori tu n-ai îndraznit sa plângi?
Sa ne ierti
De atâtea lacrimi
Ni s-au scurs ochii
Si nu te-am gasit printre stele
Si te-am uitat!
Poate macar tu vei reusi
Sa ne înveti
A înghiti lacrima
Sa ne înveti a fi tari…
Am sa fac o chemare
Sa ne adunam cu totii
Sa sapam o groapa
Cine stie daca ai fost
Privegheat de oameni
Sau de frunzele toamnei?
Sa venim la acel mormânt
La groapa aceea
Si s-o umplem cu lacrimi
Când va rasari soarele
Vom fi puternici
Ca scrisul tau în memoria
Acestui pamânt chinuit…
Am visat ca citisem
Toate poeziile stelelor
Nu cer sa ma crezi
Dar asa a fost
* * *
Daca cerul lasat-a deschisa
Cararea spre miezul lacrimii
Daca floarea demult ofilita
Mai poate si mâine rodi
Daca taina icoanei ramas-a
Si azi
Neînteleasa
Înseamna ca mai traim